Tarantino: sânge, violență, întorsături de situație, personaje atent construite și un mod deosebit de a spune o poveste. Prin filme precum Reservoir Dogs (1992), Pulp Fiction (1994), Kill Bill (2003), apreciate atât de critici, cât și de spectatori, Quentin Tarantino a fost etichetat drept un regizor care face entertainment de calitate. The Hateful Eight (2015) este al doilea western al său, după Django Unchained (2012).
Filmul este captivant în primele minute, printr-un cadru cu o statuie cu Iisus răstignit pe cruce, într-o zonă înzăpezită, de deal. Imaginile sunt însoțite de o melodie ce tinde a horror / thriller (inspirată din filmul The Thing – 1982, r. John Carpenter), compusă de maestrul Ennio Morricone, care nu este la prima colaborare cu Tarantino și care a fost compozitor la Bunul, răul și urâtul (1966, r. Sergio Leone), A fost odată în America (1984, r. Sergio Leone), Legenda lui 1900 (1998, r. Giuseppe Tornatore). Cu un astfel de început, apare o deosebită curiozitate pentru a ști care este povestea filmului.
În această zonă înzăpezită, o trăsură încearcă să-și găsească drumul. În trăsură se află vânătorul de recompense John Ruth (Kurt Russell), care merge spre orașul Red Rock pentru a primi recompensa de 10.000$ pentru prizoniera sa, Daisy Domergue (Jennifer Jason Leigh). Pe drum se întâlnesc cu un alt vânător de recompense, Maiorul Marquis Warren (Samuel L. Jackson), și cu Chris Mannix (Walton Goggins), care pretinde că trebuie să ajungă în Red Rock pentru a fi numit șerif.
Din cauza unei furtuni, cei patru, alături de birjarul numit O.B Jackson (James Parks), sunt nevoiți să facă un popas la galanteria lui Minnie. Spre surprinderea lui Warren, care cunoștea locul, de galanterie se ocupă un mexican pe nume Bob (Demián Bichir), care spune că Minnie este plecată. Înăuntru îi așteaptă Oswaldo Mobray (Tim Roth), Joe Gage (Michael Madsen) și generalul Sandy Smithers (Bruce Dern). Deși fiecare își spune povestea, Warren crede că cineva minte și este acolo pentru a o salva pe nelegiuita Domergue și devine vigilent.
Din acest moment, ritmul filmului devine mult mai alert. Nimeni nu mai poate avea încredere în nimeni. Îmi amintește de un joc numit Town of Salem, unde există cetățeni și mafie. Cetățenii trebuie să afle cine sunt mafioții și să-i spânzure, iar mafioții trebuie să-i omoare pe cetățeni. Nimeni nu știe ce rol au ceilalți. Jocul este unul psihologic, pentru că trebuie să vorbești cu ceilalți jucători și să-i convingi că ești de partea binelui (fie că ești cetățean, fie că ești mafiot). La fel se întâmplă și în The Hateful Eight, doar că deciziile sunt luate de regizorul-scenarist Quentin Tarantino, iar tu, ca spectator, nu poți decât să admiri ingeniozitatea scenariului.
Un minus al filmului este durata de 3 ore, pentru că durează foarte mult până ajunge trăsura la galanterie. Putea fi adus fără probleme la 2 ore și jumătate. Este, însă, un inconvenient peste care se poate trece cu vederea, pentru că Tarantino vine cu ceva nou. Vom vedea violență și mult sânge (de efectele speciale s-a ocupat Greg Nicotero, care a lucrat la The Walking Dead). Personajele sunt foarte carismatice, cu dialoguri nu foarte profunde, dar foarte plăcute și distractive. Întorsăturile de situație sunt din plin. Pe lângă toate acestea, elementul nou este comicul. Filmul este foarte amuzant, aproape scris ca o comedie. De puține ori mi s-a întâmplat să râd în cinema, dar The Hateful Eight chiar a fost plin de umor. Are comic de situație (Domergue nu are niciun stres că urmează să fie spânzurată), de limbaj (în special glume despre negri), de caracter (aproape toate personajele sunt construite pentru a fi amuzante, într-un fel sau altul).
Demne de menționat sunt interpretările lui Jennifer Jason Leigh și Tim Roth. Jennifer Jason Leigh s-a transpus incredibil în rolul lui Daisy Domergue. Este foarte carismatică și o privești cu interes în fiecare secvență, în special pentru că este imprevizibilă. Expresiile și gesturile ei redau un caracter flegmatic și puțin nebun. Tim Roth (Oswaldo Mobray), din contră, redă un personaj care încearcă să se integreze și să țină situația sub control. Personajul său vorbește repede și zâmbește tot timpul. Îmi amintea de Christoph Waltz în unele secvențe din Inglourious Basterds.
The Hateful Eight este, cu siguranță, un film bun de văzut în cinema. Poate că nu este cel mai bun film al lui Tarantino, dar este foarte distractiv și amuzant. Îmi imaginez cum Tarantino stă în sala de proiecție, privește spectatorii și, la finalul filmului, spune precum Russell Crowe în Gladiatorul (2000): Are you not entertained?
NOTA: 8
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu