Se afișează postările cu eticheta seriale. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta seriale. Afișați toate postările

miercuri, 24 iunie 2015

Sense8: și-au pierdut frații Wachowski simțul artistic?

Anul 1999. Frații Wachowski lansează prima parte din seria Matrix, film care a creat un univers unic și a venit cu idei atât de puternice, încât au intrat imediat în ceea ce noi numim “popular culture”. Dar Matrix este mai mult de atât. Ambiția celor doi frați a dezvoltat un film cu o poveste bună, încărcată filosofic, personaje memorabile, secvențe impresionante și un soundtrack care te face instant să devii paranoic. Aceste elemente au dus la o revoluție în modul nostru de a gândi, Matrix a devenit mai mult decât un film.

16 ani mai târziu. Aceiași doi frați ne oferă serialul Sense8. 8 oameni devin, deodată, interconectați mental și emoțional. Ei își pot vorbi, deși se află la mii de kilometri distanță, iar această interconectivitate merge pe un principiu comunist: ce e al tău, e al tuturor, în sensul că cei opt își pot transmite între ei cunoștințele și abilitățile. Se merge mult pe dezvoltarea personajelor; astfel, întregul sezon este compus din secvențe ce au rolul de a prezenta personajele și de a le vedea cum se cunosc reciproc. Am simțit că doar pe asta s-a mers. Restul a fost lăsat deoparte. Nu am fost convins de poveste, nu știu cum au ajuns cei opt să fie interconectați și nici de ce vrea maleficul antagonist să-i scoată din joc. Antagonistul nostru are aceleași puteri ca cei 8, adică este un sensate, iar singurul său scop în serial este să fie. Atât. Nu prea face altceva (mai torturează ocazional oameni și le bântuie conștiința mai ceva ca spamul e-mailul).

Cele 8 personaje sunt din diferite părți ale lumii și reprezintă stereotipuri: Capheus (Kenya; africanul sărac), Kala (India; fata inocentă; trebuie să se căsătorească cu o persoană pe care nu o iubește, pentru că… India), Lito (Mexic; actor homosexual), Nomi (sau Michael – transsexual hacker; SUA), Riley (Marea Britanie; trecut întunecat), Sun (Coreea de Sud; știe arte marțiale – se putea altfel?!), Will (Chicago – SUA; polițist), Wolfgang (Germania; băiatul rău / infractorul). Cele 12 episoade din sezon sunt complet dedicate dezvoltării lor, dar povestea nu a reușit să mă aducă aproape de niciunul dintre personaje (mi-a plăcut puțin de fata din Coreea, totuși). La finalul sezonului, puteau să moară toți, mai ceva ca în Game of Thrones, și nu aș fi fost surprins sau șocat.



Cea mai mare dezamăgire e că mă așteptam la ceva spectaculos și SF. Nu mi s-a oferit asta. Tot ce am văzut a fost un fel de telenovelă, în care personajele își spun poveștile anoste și încearcă să interacționeze cu ceilalți. Lipsa unei idei centrale se simte și deranjează. Am trecut ușor peste primele trei episoade, dar a fost un chin să termin sezonul, pentru că nu se întâmplă mai nimic, eram confuz, nu știam ce vrea serialul de la viața mea, ce vrea să-mi transmită.

Dacă tot vorbim de mesaj, ceva mi-a transmis foarte clar: promovează mult comunitatea LGBT (persoane lesbiene, gay, bisexuale sau transsexuale). Știți gluma cu “It’s not sex, it’s HBO”? Ei bine, în serialul celor de la Netflix, e sex. Mult sex. Și inutil. Fiecare episod are cel puțin o secvență de sex. Cred că frații Wachowski au vrut să bată vreun record sau au pierdut un pariu, altfel nu-mi explic rostul acelor secvențe. Nu duc povestea mai departe și nu oferă niciun detaliu important. Nu sunt de acord cu sexul în filme și seriale doar de dragul sexului (pentru asta există filme porno). Ah, și nu e doar sex, e și sex cu gay și sex cu lesbiene, ca să fie treaba treabă. Nu am nimic cu persoanele homosexuale, să facă ce vor, e dreptul lor, dar nu e nevoie să aducem această chestiune în mainstream. Apropo, frații Wachowski duc sexul la o asemenea extremă încât secvența de top a serialului este o orgie la care participă patru dintre cei opt. Păcat, putea să fie ceva frumos...

Cam la asta se rezumă Sense8. Frații Wachowski mi-au demonstrat prin acest serial că au ajuns la epuizare artistică. Nu au oferit absolut nimic demn de menționat, nimic care să amintească de geniul lor din Matrix. Poate... poate voi vedea și următorul sezon, în speranța că serialul își va reveni miraculos. Până atunci, totuși, nu-i pot acorda mai mult de un indulgent 5.

vineri, 24 aprilie 2015

Daredevil: Marvel - un nou nivel


Îmi plac filmele cu supereroi. Tocmai pentru că-mi plac, tind să fiu critic. Surpriza acestei primăveri este serialul lansat de Netflix, Daredevil, care aduce o nouă perspectivă în Marvel Cinematic Universe. Primul sezon m-a captivat de la primul episod până la ultimul, iar mai jos aveți 7 motive pentru care Daredevil merită vizionat atât de fani, cât și de cei nefamiliarizați cu Universul Marvel sau cu supereroii.



1. SUPEREROUL
“E un om cu o mască, nu-i de parcă ar avea o armură metalică sau un ciocan magic”. Supereroul nostru nu este nici măcar erou, ci, mai degrabă, un antierou. La vârsta de nouă ani, Matt Murdock a orbit în urma contactului cu o substanță chimică. În urma accidentului, deși orb, Matt reușește să “vadă” lumea prin celelalte simțuri. Acum, el este avocat, pe timpul zilei, și “justițiar” noaptea. Scopul său este să-și transforme orașul într-un loc mai bun, aflat acum sub conducerea mafiei, în frunte cu Wilson Fisk. 


2. PERSONAJELE
Nu există bine absolut. Nu există rău absolut. Fiecare personaj are povestea sa și luptă pentru convingerile sale. Matt Murdock și Wilson Fisk au crescut în Hell’s Kitchen, un oraș care devine mai rău și mai violent în fiecare zi. Matt, sătul de crime și corupție, îi aduce pe infractori în fața instanței, dar, uneori, legea nu este de ajuns. Wilson Fisk își dorește schimbarea la nivel înalt, mergând pe principiul “scopul scuză mijloacele”. Diferențele dintre viziunile celor doi va duce la un conflict. Toate personajele sunt bine construite și li se acordă atenție, astfel încât să le înțelegi povestea și motivele.


3. ATMOSFERA ÎNTUNECATĂ
Nu este “friendly neighbourhood” și nu există personaje cu puteri miraculoase, doar un om care a rămas cu un handicap (sau “dar”, cum îl numește el) în urma unui accident. Hell’s Kitchen este un oraș corupt în totalitate, unde nu poți avea încredere nici măcar în poliție. Atmosfera întunecată este redată nu doar prin imagine, ci și prin conflictele interioare ale personajelor: luarea deciziilor, relațiile cu celelalte personaje, dorințe și dezamăgiri. Serialul nu se abține deloc din a-ți arăta cât de departe poate ajunge criminalitatea și cât de violente sunt personajele. Am asistat la o secvență de câteva minute în care un om a fost bătut și lovit în cap până a fost, efectiv, decapitat.


4. ACTORII
Toți actorii își joacă perfect rolul. În rolul lui Matt Murdock îl avem pe Charlie Cox, despre care cred că a fost cea mai bună alegere. M-a convins din primele minute că va reuși să creeze un personaj demn de atenția noastră. Nici Vincent D'Onofrio îl rolul lui Wilson Fisk nu e mai prejos. Am spus despre Fisk că se află la conducerea mafiei. Totuși, este om, are traume din copilărie, are emoții și sentimente, iar Vincent redă perfect această îmbinare între agresivitate și, să zicem, inocență. Scenariul e atât de bine scris și actorul joacă atât de bine, încât, la un moment dat, nu mai vedeam un conducător al mafiei, ci un om cu un trecut trist, care ar face orice pentru visurile sale, un om care poate iubi și care este iubit.


5. SCENARIUL ȘI REGIA
Fără a intra în detalii, pentru a nu vă ruina experiența vizionării, vă spun că serialul este foarte bine scris și regizat. Fiecare episod este echilibrat, astfel încât să ofere profunzime personajelor, contur și dinamism poveștii. Personajele au povești și motivații, pe care le vom afla pe parcurs. Nu a trecut un episod fără să fiu surprins de vreun moment tensionat sau de vreo decizie neașteptată, dar nu ieșită din context, a vreunui personaj.


6. LUPTELE
Da, sunt multe, multe lupte, dar sunt un spectacol vizual. Atent coregrafiate și trase, de obicei, în cadre lungi, oferă un frumos spectacol, de care ești și atașat emoțional, pentru că protagonistul nostru nu scapă întotdeauna cu bine de acolo. Pot spune că, la acest nivel, a depășit chiar și Arrow, un alt serial pe care-l urmăresc cu plăcere și în care coregrafia este foarte bună.


7. MARVEL CINEMATIC UNIVERSE
Serialul are loc în urma evenimentelor din The Avengers și se află în Universul Marvel. Vestea bună e că Daredevil nu este singura colaborare dintre Marvel și Netflix, urmând seriale precum Iron Fist (2015), Luke Cage (2016) și A.K.A. Jessica Jones (2015). Probabil va fi un crossover între aceste seriale, așa cum se întâmplă cu The Flash și Arrow de la DC Comics.


BONUS
Un superb intro, asemănător cu cel din Hannibal (2013). Dominat de roșu, cu o melodie ce redă eroismul, epicul și tristețea, intro-ul anunță temele și motivele regăsite în serial: lupta pentru dreptate, speranța, credința, conflictul interior. 

Pe scurt:
+protagonist cu un conflict interior;
+personaje puternice, cu trecut și motivații;
+scenariu și regie care surprind prin redarea atmosferei sumbre din Hell’s Kitchen;
+actori excelenți;
+Marvel schimbă strategia: lasă copiilor desenele animate și atrage adulții prin povești și personaje puternice;

Ce părere aveți, îl încercați? Dacă l-ați văzut deja, ce v-a plăcut și ce nu?